Less. Better.
Am făcut o plimbare de seară prin grădină. Am găsit flori, care au crescut așa… libere. Și am făcut un popas la umbra nucului. Un loc special pentru mine. Îmi place atât de mult frumusețea lucrurilor simple, care nu se zbat pentru atenție, ci așteaptă umil spre a împărți cu tine clipe de răgaz benefic…
[11:32] Acolo e locul ei. Când e prezentă, e așezată fix acolo. Și lipsa ei are tot formă de bufniță. Am ieșit să fac o pauză, la soare. Și mi-am aruncat privirea la întoarcere spre locul acela al ei. Era acolo. Am tresărit. Anul ăsta nu am văzut-o până azi.
M-am apucat de fotografie (pe VisualArt.ro), mergeam la universitate, am fost din nou instructor în tabără de copii, am vizitat casa bunicului meu la un an de la moartea lui și am cântat cu Cristi Blaga, yey.
Am fost la munte, am fost instructor la o tabără de copii și am schiat la Bran. Adică tot la munte.
Am împlinit 18 ani, m-am botezat, am terminat liceul, am început facultatea, am fost la munte și i-am făcut o ultimă poză bunicului meu (gândindu-mă că s-ar putea să fie ultima).
Am lucrat la căsuță, am petrecut timp cu bunicul venit în vizită, am cântat la chitară peste tot, mergeam la liceu și la internet (pe vremea aia mergeai la internet și plăteai cu ora), am desenat pe bancă și am umblat prin zăpadă pe Transfăgărășan.
În 2003 am început să învăț să cânt la chitară. Și să desenez mult…
Culori peste tot, mai ales în mintea mea. Țin minte cum smulgeam fire din haina aia și le transformam în biluțe colorate la școala de sabat a copiilor. Mi-a plăcut enorm.
Prin 1994
Prin 1990. Adoram căciula aia.