Dar nu în felul în care oamenilor le plac animalele. Ci la fel de mult cum îmi plac șerpii. Pentru că te învață lecții. Despre păianjen a vorbit înțeleptul în Vechiul Testament. Despre șarpe Înțeleptul în Noul Testament. Da, în felul ăsta mă refer. Că în rest, pot să îngheț privind un șarpe sau un…
Tag: personal
O cântare veche, solemnă
M-am trezit într-o dimineață recent cu chef de chitară. N-am stat să mănânc. Am luat chitara, am căutat o cărticică de poezii. M-am oprit la o poezie de Traian Dorz și – exercițiul meu preferat, dar făcut totuși ocazional – am vrut să o cânt. Mi s-a părut că merită înregistrată cu telefonul ca să…
M-am provocat…
…să citesc o carte diferit. Și am reușit. Nu 100%, dar pe-aproape. Mi-a ajuns cartea în EasyBox. Într-un plic din ăla simplu, alb, dar pe interior cu buline din alea cu aer (raiul pe pământ când începi să le strivești). Și-am intrat la Ety, că e la doi pași. Nu mai țin minte dacă s-a…
Do your best.
Be ready.
Blestemul lămâilor
O lămâie uitată în frigider. 2018, cred. Toamnă târzie, dacă îmi amintesc bine. Singur pe-acasă de 2 ani, deja. Frig. Nici veverița nu mai apărea, o fi terminat de strâns nuci și s-o fi dus în cuibul ei. Nu știu niciodată unde e. Dar îmi place să nu știu. E un mister pe care-l protejez…
Am început…
…să fac ordine prin playlists. Am obicei că tot încep multe și apoi după un timp le reascult și le adun într-unul singur. Unul cu arome de octombrie de data asta. Nu ascult mult timp aceeași muzică, e așa pe toate anotimpurile (inimii). Și prima piesă dintr-un playlist instrumental era Yanni – One Man’s Dream….
Știam deja…
… că îmi plac culorile. Și paletele de culori. Le foloseam deja în desenele mele. De ani de zile. Și știam că sunt oameni care fac design de interior sau își bat capul cum să asorteze hainele. Dar cumva nu m-a interesat prea mult asta. Adică, eram doar un observator, un admirator ocazional. Dar am…
Prima zi din octombrie
Le-am vopsit.
Am vrut…
… să vină ploaia. A venit. Să treacă zilele foarte calde. Au trecut. Și să cânt. Am cântat. Dar mai vreau… Și soare. Și căldură. Și cântare. Știu, vreau prea multe… Dar măcar așa… un pic.
Iată-mă, voi muri.
„Am gustat puțină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” (1 Samuel 14:43) Citesc Biblia la rând. După Moise, Iosua, Ghedeon, Samuel… noul meu erou e Ionatan. A luptat, a învins… și și-a permis puțin să-și îndulcească buzele cu mierea găsită acolo, într-o pădure. Nu știa de decretele nebunești date…