Less. Better.
… de când am terminat liceul. Am mers la Lidl în Beiuș în seara asta. În fața mea la casă l-am întâlnit pe Sorin, colegul de clasă care m-a învățat să cânt la chitară. Și-am venit spre casă bucuros cu mașina. Bucuros, adică repede. La ieșire din oraș, oups, mă oprește poliția. Am permis din…
La finalul unui întreg log de erori îi zic că am obosit, iar el – înainte să muncească – îmi zice că mă înțelege. Trăim în viitor și lumea e tot mai bună. Haha.
M-am trezit într-o dimineață recent cu chef de chitară. N-am stat să mănânc. Am luat chitara, am căutat o cărticică de poezii. M-am oprit la o poezie de Traian Dorz și – exercițiul meu preferat, dar făcut totuși ocazional – am vrut să o cânt. Mi s-a părut că merită înregistrată cu telefonul ca să…
…să citesc o carte diferit. Și am reușit. Nu 100%, dar pe-aproape. Mi-a ajuns cartea în EasyBox. Într-un plic din ăla simplu, alb, dar pe interior cu buline din alea cu aer (raiul pe pământ când începi să le strivești). Și-am intrat la Ety, că e la doi pași. Nu mai țin minte dacă s-a…
„Am gustat puțină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” (1 Samuel 14:43) Citesc Biblia la rând. După Moise, Iosua, Ghedeon, Samuel… noul meu erou e Ionatan. A luptat, a învins… și și-a permis puțin să-și îndulcească buzele cu mierea găsită acolo, într-o pădure. Nu știa de decretele nebunești date…
Când desenezi ai nevoie de un model, o referință. Poți desena și din imaginație, dar ca să-ți îmbunătățești biblioteca vizuală din mintea ta, ai nevoie de studiu. Adică găsești un model, o referință și studiezi. Nu e atât de mult desenatul în sine cât urmărirea detaliilor, pentru fiecare linie schițată îți aloci secunde întregi ca…
… ca și cum culorile sunt din nou colorate. Ca și cum muzica sună din nou frumos. Ca și cum literele scrise strălucesc cumva nou. Ca și cum oamenii ar vorbi numai despre pace. Și ca și cum pacea ar fi o umbrelă primitoare care mă cheamă încet. Să mă adăpostesc de propria-mi goană după…
…să mă pierd pe o cărare de munte, pe una nouă. Acolo unde n-am mai pășit. Acolo unde fiecare următor pas e un tablou nou. Acolo unde tăcerile se aud frumos, unde gândurile mi se pierd cu adierea vântului, acolo unde timpul se transformă în foșnet. Acolo unde oboseala e armonie, iar popasul e mereu…
(continuare a ce am scris aici: În pădure) Am mai învățat că pașii făcuți pe lutul uscat și bătătorit nu se aud. Umbli ca și cum ai pluti. Și frunzele au obicei să-ți lase loc cât să pui pașii printre ele pe un astfel de pământ. Iar când nu ești auzit, poți să asculți. Să…
Din nou și din nou. Pășesc pe frunze uscate. De la o vreme, probabil că pe aceleași. Cunosc unii copaci. Caut un loc. Mă așez. Aștept. Sunetele mai întâi mă relaxează. Am scăpat de mașinile din trafic. Nu mai văd și nu mai aud oameni. Ceva e totuși diferit. De data asta am un joc….