… ca și cum culorile sunt din nou colorate.
Ca și cum muzica sună din nou frumos.
Ca și cum literele scrise strălucesc cumva nou.
Ca și cum oamenii ar vorbi numai despre pace.
Și ca și cum pacea ar fi o umbrelă primitoare care mă cheamă încet.
Să mă adăpostesc de propria-mi goană după vânt.
Să uit tot ce m-ar putea frământa. Să respir, să tac, să ascult, să zâmbesc. Să deschid palma și să prind un balon de săpun în zbor, fără să mă tem că aș strivi clipa ce m-a făcut să uit de timp.