Nu pe Eminescu în 8 volume. Pe acela îl păstrez. Dar pe acesta în 2 volume. Sunt noi nouțe cărțile, le-am cumpărat să fac cadou și luasem în dublu exemplar. Recent am descoperit Vinted și am început să mai scap de lucrurile pe care le tot ocoleam prin casă. (Ca primă impresie e asta: spre deosebire de OLX unde anunțurile mele zăceau uitate când aveam ceva de vândut, aici pe Vinted se mișcă lucrurile repede – adică am prins și moment când am găsit cumpărător în probabil 10 minute.)
Am dăruit un Eminescu. Dar, așa cum ziceam, mi-a mai rămas acest Eminescu nou-nouț bun de dat sau de vândut. Și l-am pus pe Vinted, cam la un sfert din prețul original.
A apărut cineva interesat. Am pus anunțul ca Rezervat pentru clientul meu. Mi-a zis că îl poate cumpăra doar peste ceva zile.
Dar tot așteptând (că oricum acest Eminescu era destinat să fie dar, nu tranzacție) i-am făcut o reducere. Iar clientul mi-a zis din nou că îl vrea, dar nu are momentan pe card acei bani. Numai peste ceva timp.
Soluția mi-a venit pe loc: Trimit bani pe card să se poată face comanda… :)) Haha
Evident, o glumiță. Dar clientul meu cred că e elev, așa îmi imaginez, și da, dacă ar sta în vecini puteam să-i dăruiesc cărțile deja.
Oricum, mă amuzam ce ușor poți deturna scopul unei platforme. De la afacere la binefacere. 3, 2, 1. Haha. Și, de asemenea, mă amuzam că poți să faci să râdă un om necunoscut, care stă nu știu unde.
Tot în zilele astea, am simțit din nou nevoia (după multă vreme) să joc online Go. Am făcut un cont și am jucat câteva partide ultra rapide (aproximativ 1 minut) în care pui piesele pe tabla de 9×9 aproape cât ai clipi. Și joci cu jucători umani de pe toată planeta. Asta e partea care mă fascinează: să simți că dincolo de piesele care apar pe tablă e o altă minte la care te-ai conectat. Și să îi simți intențiile și să simți că la rândul ei – cealaltă minte te citește și caută mutarea potrivită cu care să fie înaintea ta. E o conexiune, scurtă, fulger, dar intensă.
Și chiar dacă nu vezi omul, îi simți bucuria că a câștigat sau frustrarea că a pierdut, sau surpriza că gândiseși din timp un lucru neașteptat. Da, chiar e o conexiune. Nu-mi dau seama ce anume face jocul ăsta atât de intens. Dar după câteva partide, am șters din nou contul și m-am întors la treburile mele.
În perioadele când am jucat mai mult (în total, de-a lungul mai multor ani, cu pauze, estimez că am jucat vreo 3000-5000 de partide din astea scurte)… când jucam mai mult, mă surprindeam seara stând cu ochii închiși că vedeam tabla de joc. Și-mi ziceam în gând: dacă el pune aici, eu pun aici.
Probabil că de aici mi se trage și că mă trezesc din senin foarte creativ când vine vorba de a rezolva o problemă. Dacă omul n-are bani să-l cumpere pe Eminescu, ei bine, i-aș putea împrumuta… și-apoi mi-i dă el cândva. Haha. Important e să fie lumea plină de poezie… ca-n ziua aia când am scris:
Poezie dintr-un vers
Am încercat: n-a mers.