Un clip amuzant despre cum ne urmărește Canon in D peste tot.
Cultura mea muzicală era așa de săracă încât, nu glumesc, în facultate am auzit prima dată Canon in D. Și s-a întâmplat să fie cea mai bună versiune (pentru mine asta e originalul):
Colegii, adunați în jurul unul monitor din ăla de pe vremuri, admirau cum se poate transforma o piesă dintr-un stil în altul. Pentru mine nu era nicio transfomare. Eu trăgeam cu ochiul și cu urechea la piesa în sine. Era numai ea: piesa. Comparație îmi erau doar degetele cu care chinuiam și eu chitara de câțiva ani. Eram gură cască: cum să poți face așa ceva pe chitară? Și mai cugetam ce faină e melodia în sine.
Pe vremea aia și YouTube era copilaș. 25 de milioane de vizualizări. Piesă publicată în 2006… YouTube e din 2005. Eu cred că (cel puțin pentru mine) piesa asta a inaugurat YouTube-ul. Haha.
Vă mărturisesc că la nunți când intră mirii… eu varianta asta o aud… și degetele mâinii stângi îmi apasă corzi imaginare. TA, na na NA, na na NA na na na na na…