După o analiză a lumii făcută cu atenție, o analiză atât de detaliată încât el însuși spune că a „văzut tot ce se face sub soare”, Solomon enunță o lege: „Ce este strâmb nu se poate îndrepta”. (Eclesiastul 1:14, 15) Am putea-o lua ca pe o concluzie a lui, dar…
Solomon insistă aducând din nou în discuție această temă. Acum ne cere să repetăm cu propriile simțuri aceeași analiză. El spune cititorului: „Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu” – și apoi, fără niciun avertisment, adaugă: „cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?” (Eclesiastul 7:13)
Nu dă multe clarificări. Vorbește numai despre zile bune și rele, despre oameni buni ducând-o rău, lucruri generale. Se asigură însă că prindem esența: Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni strâmbi, ci „fără prihană”. (versetul 29)
Strâmbătatea din noi (dacă există), nu e deloc opera Lui. Altfel, s-ar contrazice când spune că „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3:11). Când Dumnezeu face un lucru strâmb, acesta e frumos și armonios. Imaginează-ți ce straniu ar fi să vezi o lebădă cu gâtul drept…
Elementul comun e legea că lucrurile făcute strâmb… așa rămân. Și aceasta ne poate fi temă de meditație și izvor de lecții.
Trăim în lumea compromisului, a soluțiilor parțiale (frumos spus), a cârpelilor (mai puțin frumos spus), a lucrurilor făcute în grabă… cu gândul că le vom mai îndrepta mai târziu. Cumva predomină gândul că dacă lumea e strâmbă și lucrurile merg strâmb, ar fi natural să ne adaptăm ei. Nu zice chiar Eclesiastul în același capitol „Nu fi prea neprihănit”? (7:16) O luăm ca pe o invitație sau cel puțin permisiune acordată pentru puțină strâmbătate – natural omenească.
Dumnezeu nu ne cere să fim prea neprihăniți, prea drepți, dar ne cere să fim sfinți, neprihăniți, desăvârșiți, drepți. Porunca Lui e și o făgăduință: ne cere atât cât vrea să ne dea. El îi face pe oameni fără prihană, de aceea ne și cere să nu mărturisim strâmb (Exodul 20:16), să nu jurăm strâmb (Leviticul 19:12), să nu judecăm strâmb (Psalmii 82:2). Și ne asigură că – mai mult decât jertfele – Îi place când înfăptuim dreptatea. (Proverbe 21:3)
Să croim, deci, cărări drepte cu picioarele noastre (Evrei 12:13). Mergând cu El… o nouă zi, o nouă săptămână, o nouă lună, un nou an.