Fiecare restaurant are un caiețel în care sunt notate reguli de organizare, ca lucrurile să meargă bine, mai ales la început. De la o vreme ele, fiind spuse din gură în gură, caiețelul e tot mai puțin adus în discuție.
Așa se face că la întemeierea restaurantului, în caiețel s-a scris:
- 1. La o masă să stea 6-8 persoane.
- 2. Chelnerul să aibă pregătite 8 farfurii pentru o masă.
Ani de zile au trecut și de la o vreme, simplificând formularea, chelnerii vechi spuneau celor noi: să aveți 8 farfurii pregătite pentru o masă. Lucrurile au mers foarte bine.
S-a întâmplat însă într-o zi, că în restaurant a intrat un grup de 16 persoane.
- Am putea să unim două mese, ca să stăm împreună? au întrebat aceștia politicos.
- Cum să nu? li s-a răspuns cu îngăduință. Uniți-le și bucurați-vă cu toții împreună de atmosfera caldă a acestui frumos restaurant.
Zis și făcut, s-au pus la masa (formată din două mese lipite). Ce a urmat, însă, fără niciun efort de a scurta povestea, a fost așa:
- A venit chelnerul cu fix 8 farfurii.
- Cei 16 au înlemnit. S-au uitat unii către alții și apoi către cel mai vorbăreț dintre ei: Spune, ceva. (Căci până și el căzuse într-o tăcere soră cu mormântul.)
- Trebuie să fie o greșeală, zice acesta, vădit tulburat.
- Nu e nicio greșeală, zice chelnerul. Restaurantul nostru este bine organizat. Regula e clară ca bună-ziua: să aveți 8 farfurii pregătite pentru fiecare masă. Dacă nu mă credeți, stați că-l întreb și pe colegul meu, Gigel, să vedeți.
- Ionel și Gigel, repetă mai întâi în șoaptă regula, fix cum li s-a încredințat când s-au angajat. Și apoi cu voce tare: Să aveți 8 farfurii pregătite pentru fiecare masă. Dar dacă vreți, aducem și caiețelul, să vedeți că suntem organizați, lucrăm ca la carte.
- Și asta au și făcut. Ionel și Gigel au mers la Dorel, care a scos caietul de sub tejghea și de sub praf: uitați aici regula numărul 2: Chelnerul să aibă pregătite 8 farfurii pentru o masă.
- Dar aici sunt 2 mese, protestează cei 16.
- Ionel și Gigel într-un cuvânt: erau două mese înainte să veniți voi. Ați cerut să o facem o singură masă, v-am ascultat. Acum vedem cu toții că e o singură masă. Sau n-ați vrea oare să vă arătați lipsa de politețe susținând că dorința de a mânca la aceeași masă n-a fost ascultată de chelnerii acestui restaurant organizat?
- Tăcere între meseni. Apoi unul întreabă: și cum propuneți să mâncăm?
- Simplu, zice Ionel: câte 2 din aceeași farfurie.
- Mesenii dau semne că vor să se ridice și să plece. Când Gigel vine cu soluția numărul 2:
- Sau ați putea mânca numai 8 dintre voi. Iar ceilalți se vor bucura împreună cu voi de căldura acestui restaurant frumos organizat.
- Ionel se simte dator să completeze: și să știți că în acest restaurant regulile sunt flexibile: dacă data viitoare veniți și cu alți prieteni, în grup de – să zicem – 24 sau 32 de persoane, sunteți bineveniți. Mai unim o masă, sau două, și veți putea cu toții mânca la aceeași masă.
Și exact asta s-a întâmplat. Grupul de prieteni veseli a tot crescut. Și pentru că le plăcea căldura restaurantului bine organizat și flexibilitatea cu care chelnerii tratau regulile, au mers tot acolo. Au mâncat cu toții la aceeași masă, s-au bucurat de părtașia unii cu alții. Mâncau toți la aceeași masă. Adică, 8 mâncau, iar ceilalți priveau, dată fiind regula care ce-i drept nu putea fi supusă flexibilităților, fără a pune în pericol buna organizare a restaurantului primitor.
Într-o zi, dintr-o întâmplare, caiețelul s-a rătăcit pe masa cea mare. Și au văzut cu toții că regula 2 era scrisă imediat după regula 1:
- 1. La o masă să stea 6-8 persoane.
- 2. Chelnerul să aibă pregătite 8 farfurii pentru o masă.
Ionel și Gigel le-au explicat frumos, că nu e nevoie să le arate ce scrie în caiețel. Doar ei știu regulile. Am fost flexibili cu voi și am încălcat, prima regulă. Dar nu ne putem permite să călcăm regula 2. Asta ar fi – o poate spune oricine – prea mult.
…..
În caiețelul AZSMR, la pagina 31: Școala Sabatului
- (1) Școala Sabatului se împarte în clase de șase până la opt studenți
- (2) Se acordă douăzeci de minute pentru cea de repetiție și douăzeci până la treizeci de minute pentru lecția de învățat. Întreaga durată a Școlii de Sabat nu trebuie să depășească o oră.
…..
Să iei regula 2, fără să ții seama de context (regula 1) și să mustri cu ea o comunitate întreagă că nu s-a încadrat în „timpul alocat”… iartă-mă… dar e duhul (ca să nu zic matematica) lui Ionel, Gigel și Dorel.