Timpul e scurt, lucrul e mult. Timpul ne e vrăjmaș. De aceea, în repertoriul de expresii, nu strică să ai câteva pregătite și despre iuțeala timpului și lupta noastră cu el. Publicul, desigur, va aprecia. Cum (parcă) zicea cântarea: Suflă timpul contra noastră pe acest pământ…
Le notez, cum le-am auzit, în ordinea în care au venit, din mai multe guri, la un eveniment recent.
- Voi încerca să fiu foarte scurt…
- Voi încerca să rezum…
- Mai am o idee sau chiar două înainte să închei
- Mai aveți răbdare?
- Mai am 3 slide-uri.
- Penultima idee.
- O mică paranteză.
- Și ultimul gând…
- O mică experiență
- Are și el câteva cuvinte
- Doresc să spun și eu un gând, pentru că ne-am propus să terminăm la _ora_
- Timpul e scurt și nu vreau să obosim pe nimeni.
- Multe ar fi de spus, dar vreau să mă mai aplec încă la un gând.
- Un singur gând pentru că e _ora_
- Sigur că vreau să fiu foarte scurt ca să ne încadrăm în timp.
- Fără să mai adaug nimic povesteam ieri despre…
Serios vorbind, evenimentul a fost frumos, încadrarea în timp s-a făcut peste medie, deci super.
Din punctul meu de vedere (și aici vorbesc cât se poate de general, fără să mă gândesc la un anume eveniment sau vreo persoană, lucruri pe care le-am înțeles în timp):
- Nu anunța cât de lung sau scurt o să vorbești. De ce să faci promisiuni? De ce să creezi o stare de așteptare? Captivează-i pe oameni cu subiectul tău deja foarte bine pregătit încât să uite că există sau nu există timp. Dacă chiar va fi scurt, surprinde-i cu asta și vei fi ținut minte ca un bun vorbitor.
- Dacă numeri punctele mesajului, fii clar și cinstit cu publicul. Că nu vrei să-ți înjure în gând frații de credință mica paranteză care sare rândul. 2 versete înseamnă versetul 12 și 24, nu înseamnă versetele 12-17 și 24-50.
- Firul roșu al mesajul tău să fie tema pentru care ai ieșit în față, nu scurgerea dramatică a timpului. Poate că omul s-a dus acolo tocmai ca să uite ce trecătoare sunt toate. Și tu îi tot amintești din două în două minute că se apropie de moarte… că timpul i-a mai săpat oleacă din groapă.
- Nu sugera că alții sunt de vină. Că au lungit-o alții înaintea ta (mai ales dacă ți-s colegi) sau că s-a organizat un eveniment prea scurt pentru câte ar fi de spus. Adaptează-te situației și când nu mai e loc de pus o virgulă, pune punct.
- Și deasupra tuturor: nu îi provoca pe cei din sală să mintă. Mai puteți? Mai vreți? Dacă tot anunți că citești gânduri… citește-le pe față omului – gândul acesta e mereu cel mai ușor de citit. Răspunsul e Nu. Spus cu voce tare va fi: Da. (Urmat de ieșiri pe-afară, șoptiri, neatenție.)
- Și să nu uităm Postulatul lui Jóncsi (cum a zis ăla că de la orice om poți învăța un singur lucru): Cât rezistă fundul, rezistă și creierul. Când omul nu mai poate sta pe bancă, mintea deja e obosită și ea.
- Și mai am o mică paranteză. (asta)
- Și un ultim gând. ( _e gând ce vrei?_ )
Category: Gânduri