Cugetam. Nu e despre cantitate sau dimensiuni. E despre direcția în care privești.
Poți să ai multă… și să te trezești fără ea. Ai privit spre tine sau spre probleme de nerezolvat sau spre greșelile altora. Și ai pierdut Sursa credinței, deci ca urmare credința.
Credința e un dar. Și e dat tuturor oamenilor. O măsură de credință e primită de fiecare om, ca dar din partea lui Dumnezeu. (Romani 12:3)
Poți să ai puțină… dar ea se va spori când privești spre El. „Mărește-ne credința!” (Luca 17:5) Și Isus le transmite imediat gândul că problema nu e cât de mică e credința… ci a o avea. „Dacă ați avea”… (v. 6)
Și nici nu mai contează ce simți cu privire la ea: o ai sau nu o ai?! Contează unde privești. Ca un bec care ar fi prins viață și nici nu mai știe că e aprins sau stins, dar strigă: Vreau să luminez!, privind spre sursa de energie.
Așa a fost acel om: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” (Marcu 9:24) Adică AM CREDINȚĂ (Cred!), dar dacă privesc spre neputința mea deja constat că a fugit (s-a topit), iar acest moment devine sursa puterii lui când se îndreaptă spre Cine trebuie: AJUTĂ NECREDINȚEI!
Oare Cel ce a făcut Universul din nimic să nu poată face un strop de credință tocmai acolo unde lipsea cel mai mult?
Fără credință totul este cu neputință. (Evrei 11:6) Adică fără El totul este cu neputință.
Dar privind spre El, dispare orice „fără credință” și deci… orice neputință. Acum pot totul.
„Pot totul în Hristos care mă întărește.” (Filipeni 4:13)
Și nu pot totul pentru că pot totul. Ci pot totul pentru că sunt deplin neputincios. Și pentru că mi-am dat seama cât sunt de pierdut. Și pentru că în această luptă pierzătoare am decis că lupta în sine e pierdută. Atunci m-am predat. M-am abandonat în mâna Lui. Nu pot pentru că pot. Pot pentru că nu mai sunt în mine. Pot pentru că sunt în El. Și El în mine.
Nu eu în mine. Asta aduce eșec. Ci El în mine. Veșnicie.
Credința în sine nu e nimic. N-are vreun merit. Nu ea te salvează. Credința e doar o privire. Ochii care se deschid și caută în direcția Lui. Iar El e în tot locul, deci Îl vei vedea imediat ce i-ai deschis. Singura problemă e ochii închiși, ce nu pot să vadă.
O rugăciune mai bună decât „mărește-ne credința!” e „deschide-ne ochii!”. Numai când îți închizi ochii ajungi să nu-L mai vezi. Iar când ți-i deschide, vezi totul (2 Împărați 6:17)
„Eu am căutat pe Domnul, și mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie” (Psalmii 34:5)
Nu lipsa credinței e problema. (Ea e darul Lui plecat de la El spre fiecare om care nu Îl refuză.) Și nici lipsa Lui nu e problema. (El e aproape de fiecare dintre noi. – Fapte 17:27) Și nici ochii noștri orbiți nu sunt problema. (El deschide ochii orbilor.) Și nici faptul că nu știi cum să ceri nu e problema. (El deja întreabă pe fiecare orb: “Ce vrei să-ți fac?” – Marcu 10:51)
Singura problemă pe care El nu o poate rezolva e: Răspunsul tău.