Știi cum e când te apuci la un proiect, îți iese – nu-ți iese, îl abandonezi, dar nu-l închizi de tot? Exact ca văduva aia care nu și-a îngropat mortul, ci l-a mai ținut prin casă ceva vreme.
La ce bun? Știu eu… poate mai primești o pensie.
Ne-am adunat aici să lucrăm. Dar ne-am răzgândit. Proiectul a murit. Dar nu-l îngropăm. Că dacă e îngropat, cine mai vorbește despre el? Pensie nu primim, mai degrabă noi îi plătim pensie, așa mort cum e… proiectul mai consumă una alta.
Și stăm cu mortul în casă. Că nu știi niciodată când ar putea învia. Poți tu garanta că murit e cel ce moare? Poate că înviază într-o zi. Până atunci stăm cu mortul în casă.
Mai lucrați? Mai trăiește? Nu prea mai lucrăm, nu prea mai trăiește. Dar nici de îngropat nu-l îngropăm.
Partea bună e că proiectele abandonate nu emană miros. Poți să stai cu mortul în casă ani de zile, fără să simți că îți vine să pleci.
Și până la urmă de ce să-l mai îngropi? Doar e mortul nostru… Noi l-am făcut.
Cel mai frumos mort de pe planeta internetului.