Despre împietrirea inimii lui faraon am cugetat zilele astea.
Am o metodă când studiez și găsesc versete care par a se contrazice: le accept pe toate. Adică, cu siguranță contradicția e numai în mintea mea, iar eu trebuie să le cred și pe primele și pe celelalte. În plus, trebuie să studiez să văd cum se pot armoniza. Pentru că dacă Dumnezeu vorbește, El nu vorbește o dată bine și o dată rău, ci vorbește tot timpul adevărat. După cum și zice în 2 Timotei 3:16 că Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos.
Am găsit, deci:
- că inima lui faraon s-a împietrit (Exodul 7:13, 8:19, 9:7, 9:35)
- că avea deja inima împietrită înainte de căderea plăgilor (7:14)
- că el și-a împietrit-o (8:32, 9:34)
- că Domnul i-a împietrit-o (9:12, 10:1, 10:20, 10:27, 11:10, 14:8)
De aici înțeleg că e corect să spun că inima lui faraon s-a împietrit, e corect să spun că el și-a împietrit-o, și de asemenea e corect să spun că Domnul i-a împietrit-o.
Fiecare răspuns e corect, dar cel mai bun răspuns e cel complet: inima lui s-a împietrit, pentru că el și-a împietrit-o și pentru că Domnul i-a împietrit-o.
Acum urmează să armonizez astea în mintea mea și să încerc să înțeleg cum se poate așa ceva.
Am înțeles așa:
- când zice că s-a împietrit e o constatare: așa era inima lui în urma unor acțiuni
- când zice că el și-a împietrit-o, atunci vorbește despre contribuția lui faraon la împietrirea inimii lui. Care a fost aceasta? Aceea de a alege în mod continuu să respingă dovezile mărețe ale existenței lui Dumnezeu, pe care le-a primit în mod minunat. Sunt mulți oameni care nu au văzut cu ochii lor așa dovezi mari ale puterii lui Dumnezeu. El le-a văzut, și totuși a ales să lupte împotriva acestui Dumnezeu măreț.
- când zice că Domnul i-a împietrit-o, atunci vorbește despre contribuția lui Dumnezeu la împietrirea inimii lui faraon. Ce a făcut El? L-a ales pe faraon ca să pună în fața lui niște minuni care nu s-au mai repetat milenii întregi. De ce fix în fața lui? De ce l-a favorizat în felul ăsta? Aici nu e treaba noastră. El e Stăpânul și face ce vrea. Dar a ales în mod continuu să Își arate puterea în țara Egiptului până când și vrăjitorii ziceau – aici e degetul lui Dumnezeu. Și până când și faraonul cel crud a fost forțat să accepte că n-are de ales decât să lase poporul Domnului să plece. Este nedrept Dumnezeu că a procedat așa? Nu! El n-a luat un om inocent să facă din el om rău: faraon era deja un om foarte crud, robia în care ținea pe poporul evreu scotea de la acei nenorociți strigăte care se auzeau până în cer.
Concluzia mea e că Dumnezeu l-a ales chiar pe acest faraon ca să arate tuturor oamenilor care vor urma după el cât de necredincios poate să devină un om rău atunci când ocazie după ocazie respinge dovezile pe care i le dă Dumnezeu. De asemenea a ales așa, ca să arate cât de mare e puterea Lui: că nimic nu-i stă împotrivă când vrea să aducă la îndeplinire planul Lui de eliberare a poporului Său.