Când a ucis Dumnezeu pe întâii născuți din țara Egiptului în aceeași noapte, multă vreme am crezut că a încetat să le mai bată inima… și cam atât. Și că s-au trezit toți când s-au trezit, numai morții nu s-au mai trezit. I-or fi strigat și au constatat cu tristețe că-s morți.
De fiecare dată când studiez în Biblie mai găsesc ceva nou. Ieri, fiind adâncit în această povestire am înțeles ceva nou: n-a fost așa. A fost mai mult decât atât.
M-a ajutat faptul că de data asta citeam în Biblia ortodoxă. Și zice în Exodul 12:13 că israeliții să pună sângele mielului pe ușiorii ușii și „nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.” (Cornilescu traduce cu: „nu vă va nimici nicio urgie”)
Și apoi a fost ușor, pentru că piesele puzzle-ului se legau: Egiptenii au plecat la culcare, în învârtoșarea inimii lor n-au vrut să pună la suflet amenințările Domnului. La miez de noapte trece Dumnezeu și lovește în fiecare casă oameni și dobitoace – pe toți întâii născuți. Muriții se zbat în acea rană omorâtoare trezindu-i pe toți ceilalți din casă. Se trezește și faraon în toiul nopții ca să-și vadă mortul murind în chinuri.
„și au fost mari țipete în Egipt”. Cred acum că au fost și țipete de durere ale celor ce mureau. Și bineînțeles bocetele celor rămași.
Dar scena a fost de o violență și oroare greu de imaginat. Încât „în aceeași noapte” faraon îi cheamă pe Moise și Aaron și le poruncește să-și ia poporul și să plece de urgență din Egipt. Iar egiptenii tremurând dau și aur și haine scumpe și orice… numai să plece evreii. Grăbiți-vă de plecați „altfel, toți vom pieri.” Și în vocea lor disperată putem auzi: noi nu vrem să murim așa!
Au mai murit egipteni în timpul plăgilor. Dar n-au pus la inimă. De la o vreme te obișnuiești că mai moare un vecin în stânga, doi în dreapta. Această moarte însă i-a umplut de groază. În miez de noapte, Dumnezeu a trecut prin toate casele egiptenilor, a ucis pe întâii născuți ai oamenilor și animalelor, într-o sincronizare sinistră. I-a lovit cu rană omorâtoare și au fost mari țipete.
Se împlinea cuvântul Domnului: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. Îți spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l lași să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.” (Exodul 4:22-23)
Oamenii azi se închină unui Moș Crăciun care face bine la toți și rău la nimeni. Când deschizi Biblia, însă, vei găsi că amenințările lui Dumnezeu sunt întotdeauna serioase. Că „Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!” (Evrei 10:31)
Și dacă încă citești acest verset pe tonul vine-Moș-Crăciun-cu-daruri-fiți-pregătiți, te invit să citești și contextul lui și apoi să recitești aici: „pregătește-te să întâlnești pe Dumnezeul tău, Israele!” (Amos 4:12)
Pe Acest Dumnezeu, mă tem că nu suntem suficient de pregătiți pentru a-L întâlni. Și dacă nu vom fi pregătiți, va fi… horror.