Am început ziua, bine… noaptea… cu un revelion. Am stat cu meșterul care îmi pune gresie până târziu, am făcut noi oleacă de gălăgie cu flexul, dar, mna… asta e. Nu prea am vecini aproape. Ba chiar se mai auzea un flex, ca la oameni harnici.
M-am culcat într-un târziu, m-am trezit adormit. Stăteam la calculator ca o găină beată așteptând să dorm la amiază, să mă resetez.
Vine SMS de la curier, că ajunge între 9:30-12:30, adică perfect. Și l-am tot așteptat până pe la 13:30… simțeam că mor de somn. Am pus calculatorul pe mute, am lăsat telefonul cu sunet, am deschis poarta de la stradă, am lăsat și geam deschis și… am plecat la somn, dacă o veni să mă trezească el. Minunat, că n-a venit.
A ajuns mai târziu după ce m-am trezit. Eram alt om, ca nou.
Am terminat cu munca, eram plin de energie. M-am pus să trebăluiesc la mașină, am verificat nivelul de ulei. L-am completat. Hai să dau și o plimbare, zic.
Am plecat la cumpărături. Iau printre altele un lenor pentru haine. Dau să-l pun în picioare în cărucior, nu prea stătea. L-am pus culcat, cu grijă. Ajung la casă, îl pun pe bandă, se prelinge oleacă pe lângă capac. Cumpăr și o pungă, să-l rezolv eu cumva după ce scap din magazin. Dar vânzătoarea simte mirosul, vede treaba și îmi recomandă politicos că e mai bine să-l schimb decât să îmi inunde toate celelalte produse.
Zis și făcut. L-am schimbat.
Fac o vizită la ai mei, iau și de la ei niște cărți. Făcusem o copertă de carte și am primit și eu câteva bucăți. Așa că… mare ispită mare… iar am făcut revelion, de data asta cu cărți.
Și-acuma iar stau ca o găină beată, stau și muncesc la birou. Mă ține trez vecinul cu flexul. La noapte poate că vine meșterul meu. Cum zicea Vuța Lupii (vecina mea care-mi tot răspundea la salut cu Să-crești-mare), o definiție a ajutorului reciproc (reciporc): Unul cu altul.