(am predicat ieri la Pocioveliște, notez și aici)
Astăzi este ziua în care avem de ales între binecuvântare și blestem. În fiecare zi de har alegem între binecuvântare și blestem, viață și moarte.
„Căci bunătătea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău.” (Psalmii 26:3)
Lucrurile pe care le ținem înaintea ochilor sunt cele cărora le acordăm atenție. Sunt lucrurile care ne preocupă. Sunt lucrurile la care ne gândim.
Cum a reușit David să umble în adevăr? Ținând înaintea ochilor lui bunătatea Domnului.
Înaintea ochilor poți să ții ziua de ieri, cu necazurile ei, cu nedreptățile care ți s-au întâmplat. Poți să ții înaintea ochilor greșelile soțului, ale soției, ale copiilor, ale fraților, ale predicatorilor, ale bisericii, ale vecinilor. Poți să le ții chiar și ani de zile. Și David ar fi putut face asta. Ce? Lui nu i s-au făcut nedreptăți? Dar ce ținea David înaintea ochilor? Bunătatea lui Dumnezeu.
Așa a făcut și Iosif. Câți dintre noi dacă am fi ajuns pe nedrept robi și apoi pe nedrept în închisoare, câți am fi putut vedea bunătatea lui Dumnezeu? Iosif asta a ținut înaintea ochilor săi. (vezi Geneza 39:21) În loc să țină înaintea ochilor lui nedreptățile pe care frații lui i le-au făcut, Iosif a văzut bunătatea lui Dumnezeu cu el în închisoare.
Dacă vrei să umbli în amărăciune și descurajare, ține greșelile greșiților tăi înaintea ochilor. Sau ține povara zilei de mâine și calea ta va fi plină de stres și îngrijorare. O cale a morții. Căci unde duc toate aceste căi? La moarte.
Numai atunci când ții bunătatea lui Dumnezeu înaintea ochilor tăi, poți umbla în adevăr. Așa a umblat David.
„Eu umblu în neprihănire; izbăvește-mă și ai milă de mine!” (v. 11)
David umbla în adevăr, în neprihănire. Atenție că nu zice: laudă-mă, Doamne! Zice: ai milă de mine! Omul care ține înaintea ochilor săi marea bunătate a lui Dumnezeu, își dă seama de dependența lui de Dumnezeu. Nu vom fi niciodată atât de neprihăniți încât să nu avem nevoie de mila și mântuirea lui Dumnezeu. Dimpotrivă: vom descoperi tot mai mult cât de mare este nevoia noastră de bunătatea lui Dumnezeu.
Și unde o vedem cel mai clar? La cruce. Crucea Lui să o ținem înaintea ochilor noștri. Psalmistul continuă: „Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.” (v. 12)
Când ținem crucea lui Isus înaintea ochilor noștri, picioarele noastre se vor întări pe calea cea dreaptă și vom deveni niște purtători ai binecuvântării.
În loc să ne ducem demonii cu noi la biserică și să facem ca adunările noastre să devină nocive pentru cei prezenți, vom duce cu noi binecuvântarea. Așa făcea David. Și așa face omul care ține înaintea ochilor săi bunătatea lui Dumnezeu.
Aceasta este marea noastră nevoie. Aceasta este marea nevoie a comunităților noastre. Ce vom ține anul acesta înaintea ochilor noștri? Rezultatul va fi binecuvântare sau blestem. Vrem noi să fim purtători de binecuvântare în adunările noastre? Ce alegem să ținem înaintea ochilor noștri? Să alegem bine și rezultatul va fi viață și binecuvântare. Bunătătea Ta este înaintea ochilor mei, și umblu în adevărul Tău. Piciorul meu stă pe calea cea dreaptă: voi binecuvânta pe Domnul în adunări.