(Am văzut o discuție pe Reddit și am simțit nevoia să lipesc și eu câteva gânduri de moment. Le public și aici, dacă tot am muncit.)
Dacă creierul tău (leneș) fuge de exerciții intelectuale, aș zice că e un semn de prostie destul de ușor de remarcat.
Iar, la nivel școlar, da – matematica e materia la care reușești să depistezi cel mai rapid și într-un mod cât de cât obiectiv/măsurabil, cum stai cu capacitatea intelectuală și dorința de a o folosi/îmbunătăți. (E foarte discutabil, că poți urî matematica din cauza profesorului acru… iar asta nu te face automat prost, deși te poate face să stai prost cu matematica.)
Oricum, în viața de zi cu zi poți să urmărești și în alte domenii felul în care te dezvolți intelectual sau bați pasul pe loc: cât de des citești o carte din capăt în capăt? Ți se pare un exercițiu epuizant? Sau dimpotrivă te relaxează și simți că crești?
Personal, cred că un semn de prostie (pe care o vei descoperi la omul în cauză manifestată și în alte feluri) e și asta: nu reușește să fie punctual. În orice condiții, oricât de prielnice, nu se poate organiza încât să ajungă la timp acolo unde trebuie să fie prezent.
Într-un fel are sens: cam totul este matematică sau transformabil în cifre. Timpul e matematică, a calcula traiectoria unei mingi în timp real e matematică, a cânta păstrând un ritm bun e matematică. Un matematician vede matematica în orice, iar acolo unde n-o vede – îi simte lipsa.
De fapt, câte tipuri de inteligență sunt, tot atâtea tipuri de prostie… mă aștept. Și orice om e prost cam în toate domeniile, mai puțin cele în care s-a pregătit. Din punctul ăsta de vedere, există și matematicieni proști, clar. Unii își numără trupele și găsind că au destule le trimit să facă distrugeri într-o țară vecină. Sunt proști grămadă. Sau dimpotrivă, pot fi proști tocmai pentru că matematic vorbind nu și-au calculat bine lucrurile.
Am mai găsit în această viață de om că prostul așteaptă mereu laude: să-i spună altul cât de deștept e. Cumva el simte nevoia de această cârjă pentru creierul lui leneș. 🙂 Omul deștept nu pune la suflet toate opiniile celorlalți, ba chiar de multe ori îl auzi zicând: Băi, ce prost sunt!