Cu ce zel amestecă rugăciunile (care la un moment dat nici nu mai știai pe cine preamăresc: pe Cel de Sus sau pe domnul președinte), cu muzică și cu ieșiri de toată pomina…
Salut nazist făcut cu entuziasm prostesc (că unde e multă deșteptăciune, prostia numai se joacă), făcut de două ori să fie clar pentru toată lumea că n-a fost o scăpare.
Și când astea se-ntâmplă în SUA, ce vremuri vor mai veni peste bieții muritori? Și unde vor mai căuta scăpare?
Noroc că trăiesc aici, în cel mai bun loc de pe planetă, un sat din Bihor. Poți, de aici, să pleci și în SUA, dar o să revii și o să spui că nu-i loc mai bun niciunde. Haha.