Pe Duldy îl știați deja, că vi l-a prezentat frate-meu pe blog. Dar n-ar strica să recitim isprăvile lui. Ce nu v-a spus frate-meu e că Duldy are un frate mai mic: Țâcă. Vi-l introduc eu.
Țâcă (de aia nu știați despre el) e oarecum mai retras așa, nu caută lumina reflectoarelor – deși se poate pomeni oricând că face o scenă. Nu e chiar lovit în cap, are un soi de inteligență ocazional sclipitoare, dar nu a învățat să o stăpânească.
Are momente de sinceră smerenie și pare adeseori că își înțelege propriile limitări, însă luptă din greu să le depășească. Asta e lupta lui, pe care n-a dus-o niciodată cu succes până la capăt, deși s-a tot străduit cel puțin aparent.
Din naștere ăsta are hardware decent, dar și-a instalat în cap software din surse dubioase. Deși își dă silința să se documenteze bine, de multe ori nu reușește și te miri în ce idei poate da cu capul. În toate gropile, însă, cade cu cea mai mare râvnă, chiar cu talent am putea spune. Și fără regrete, că nu are timp de așa ceva, el e mereu grăbit să prindă următoarea informație.
Face pe omul dornit de carte deși nu pune mâna pe cărți, ci doar pe TikTok. A fi un cărturar contemporan e un țel al lui de care nu s-a putut niciodată desprinde, doar că n-a citit mai mult de 2 cărți în ultimii 5 ani.
El speră să lanseze cândva propriile teorii, dar pentru moment nu inventează nimic. Preia cu cea mai mare sinceritate idei în care crede strașnic și pe care le evanghelizează spre toți oamenii pe care îi întâlnește.
Spre deosebire de Duldy nu prea e amuzant… E mai degrabă omul care te enervează, deși compensează printr-o fire prietenoasă, așa că vei oscila în privința lui între mirare și compasiune.
Duldy și Țâcă au copilărit pe-aceeași uliță a satului românesc. Primul a-nvățat să se descurce, să facă bani și îi merge gura, nu îi e deloc rușine că are suflet de țăran. Țâcă însă a-ncercat să urce un pic mai mult pe scara educației, are el ceva cursuri, ceva facultăți începute și teoretic a ajuns ceva mai departe.
Dacă Duldy e lent și înclinat spre filosofie, poate chiar meticulos (lent, dar prostovan vreau să zic), Țâcă e practic, iute, grăbit, harnic, dar foarte dezorganizat. Lipsit de orice capacitate de a se concentra în a termina cele 1000 de lucruri începute, el îl începe pe al 1001-lea, dar pe care îl lasă baltă pentru a citi noua notificare de interes crucial pentru umanitate.
Ei sunt într-un oarecare contrast după cum ați văzut, dar sunt din aceeași familie, au același sânge, se completează.
Iar când se aliază într-un proiect, sunt gata să întoarcă țara cu susul în jos imaginându-și că fac reforme. La un protest, negreșit vor fi văzuți cot la cot, dând din coate. Iar întorși acasă se pot certa de dimineață până seară să împartă în două o teorie pe care niciunul nu o înțelege. Cearta asta însă e văzută de amândoi ca fiind ceva de vitală importanță – din baterea laptelui iese smântâna!
Duldy, mai glumeț așa, zice: Cearta fără bătaie n-are rost!
În schimb Țâcă răspunde: Cearta fără bătaie e sursa oricărui progres!
După ani de zile, o să-i găsești certându-se amical pe aceleași subiecte expirate. Nici nu s-au bătut între timp, iar despre progres… eu zic să uităm.