Piesa asta-mi amintește de plimbările la Padiș. Mai precis de sâmbătă seara după apus când (obosit) porneam cu mașina spre casă și coboram încet serpentinele pe acel drum șerpuind prin păduri de vis.
Pusesem ceva muzică în mașină. Câteva piese. Puține. Se tot repetau. Și mereu mi-era lene să mai adaug și altele.
Și-apoi, după o vreme n-am mai ascultat muzică în mașină. Am și uitat de piesa asta. Când am ascultat-o acum, am simțit cum mă cheamă înapoi toți copacii de la munte pe care abia aștept să-i revăd.
Pentru mine (omul care n-a zburat niciodată cu avionul) nu este pe lume nimic mai aproape de Cer decât… muntele. Nimic în afară de muzica asta sublimă:
Category: Muzică