Am făcut multe comenzi în ultima vreme de pe tot felul de site-uri, tot felul de produse mici și mari, în principal echipamente ultralight de luat în rucsac când pleci la munte.
Și toate au venit repede. Cele mai multe dintre ele în timp record.
Mai puțin una.
Comandă făcută în 18.02. Am pus 3 produse în coș. Zicea pe-acolo livrare în 7-14 zile, suna decent. Eh, din trei produse doar unul mai era în stoc furnizor. Așa că m-am pus pe așteptat.
Aștept două lucruri:
- să-mi vină produsul din stocul furnizorului
- să-mi returneze suma de bani pentru celelalte 2 produse (vreo 400 lei)
Adevărul e că nu mi-e grabă. Deja am luat produsul ăla din altă parte și mi-a venit în 2-3 zile parcă. Dar stau și eu și admir ce servicii au unii. Îți dă omul vreo 600 de lei. Tu din start zici că 400 i-a dat degeaba și o să-i dai înapoi. Și apoi… trecu o lună și ceva zile și nimic.
E fain că oamenii sunt sinceri și deschiși. Am mai întrebat cam la 2-3 săptămâni să văd care e statusul. Ultima dată au zis că o să mă sune când le vine produsul.
Azi, mă uit în calendar. Băi, prea de tot! Intru iar pe site, scriu în chat. Zice cu promptitudine doamna că o să mă sune pentru detalii.
Eu om empatic, îi zic că nu vreau să le stric socotelile. Adică n-aș renunța la comandă chiar dacă am luat din altă parte deja produsul. Nu strică unul în plus. Dacă aș fi sigur că vine…
Ea la rândul ei, empatică, dă de înțeles că aș avea și varianta să renunț la comandă. Dar și ei sunt tot în situația mea: au comandat mai departe la furnizor și – auzi – din 3 martie ăla zice Comandă în procesare. Și cu ocazia aia au comandat mai multe produse, nu doar pe al meu.
Deci ei așteaptă, înseamnă că și alți clienți ca mine așteaptă. Așteptăm cu toții.
Într-un moment de revelație zic: Dar de unde vin produsele? Din SUA? (că eu încă mă zbat cu UPS și EORI, și am tot asta în cap) Nu, zice, din UE. Nu-i rău atunci, mă gândesc. D-apoi aștept mai departe, că nu mi-e urgență. Numai să știu că vine, zic.
Dar stau așa și mă gândesc. Păi, totuși, și 50 de bani sunt 50 de bani. Și o întreb: Dacă puteți, zic, cei vreo 400 de lei să-i returnați între timp, ar fi perfect. Doamna melodioasă zice: vi-i returnăm când trimitem produsul. Bine, zic.
Nu-mi trece deloc prin minte că ar fi scam. Că n-ar avea motive să fie. Dimpotrivă, cred pe cuvânt tot ce mi-a zis. Dar, stau aci și cuget, câte zile trebuie să treacă să pot zice – m-am înșelat, de fapt totul a fost înșelătorie, am ales magazinul cel mai aiurit posibil…?
* * *
Și în general, stau și mă întreb, de câte ori trebuie să-mi dea un om o informație cu totul falsă, ca să pot hotărî: m-am înșelat în privința lui, de fapt e un mincinos…?
Și de câte ori trebuie să-mi zică omul „oh, am uitat să ți-i dau” ca să pot hotărî: n-a uitat, doar profită de mine la nesfârșit…?