„Ca ploaia să curgă învățăturile mele, ca roua să cadă cuvântul meu” (Deuteronomul 32:2)
A plouat în dimineața asta, după o secetă lungă de tot. Ce frumos cânta Moise, ca o rugăciune!
Să cadă cuvintele noastre ca roua, nu ca grindina. Învățăturile pe care le dăm să fie ploaie pe pământul însetat, nu furtună, nu inundație. Să înviorăm pe cei din jur, nu să-i rănim. Să-i facem să crească, nu să-i scoatem din rădăcini.
Să fii o binecuvântare oriunde îți deschizi gura. Să fii un izvor de apă vie. Să lași în urmă mult verde, multă prospețime, mult curaj, multă pace, multă armonie, multă încredere în Dumnezeu.
Da, avem în cuvânt o influență. Și când cuvintele noastre sunt de fapt Cuvântul Lui, atunci trăim cer pe pământ.