Știi discuția aia care se tot repetă cu etapele alimentației în viața omului, de la crearea lui până în prezent, din perspectiva Bibliei… Cum în Eden mâncau fructe și semințe, cum apoi au mâncat și zarzavaturi, cum la Potop au primit îngăduința să mănânce și animale curate etc. Apoi cum a scos Domnul un popor din Egipt și a încercat să-l dezvețe de mâncatul de carne, dându-i mană. Și cum erau ei sănătoși și mulțumitori cu asta. Ți-ai amintit, bine. Rău ți-ai amintit, că erau tot nemulțumiți de fapt. Dar nu din cauza manei, ci a Egiptului pe care-l purtau cu ei. Dar ți-ai amintit bine, cum e cu etapele – de la Eden la Eden.
Lipsește ceva important din descrierea clasică. Vreau să spun că ea include niște detalii bine surprinse (din perspectiva unora), discutabile (din perspectiva altora)… Până la urmă nici pentru mine nu e chiar atât de important dacă Adam și-a făcut supă de morcovi în Eden sau numai după… deși… bunătatea de supă cu tăiței aș prefera să o cred venită din Eden, nu un rod (bonus?) al păcatului. Dacă mă întrebi pe mine… lămâia… i-a fost dată omului o dată cu spinii. În fine, să revenim.
Lipsește ceva important. Acum n-am stat să verific cu cărțile. Mă aștept că cineva a scris și asta în lista aia de etape. Eu verific altfel: cu oamenii. Când un om îmi spune ceva la subiect (ocolind esența subiectului), îl întreb direct: Ce altă schimbare majoră în alimentația omului s-a întâmplat la căderea în păcat?
Omul dă din umeri, se uită în stânga și în dreapta, în sus și în jos. Morcovii! Mâncăm morcovi. Și mai ce? Varză. Și mai ce? Din astea pe care când le prepari moare planta. În Eden nu era așa, acolo mâncau fructele și rămâneau plantele. Logic. Dar mai știi altă schimbare? Nu mai știu.
Pomul vieții, măi, pomul vieții. L-au avut în Eden, nu-l mai avem după… Aaaaaa, da, măi, să știi! Pomul vieții! Și nu e chiar o schimbare minoră în alimentație, nu-i așa? De fapt, care altă schimbare în alimentație a fost cu efect mai puternic decât asta?
Așa că, pe pământul blestemat, întoarcerea la Eden e doar o lozincă, un ideal îndepărtat, spre care bine faci dacă pleci, că e cale lungă. Dar, adevărul e că nu putem ajunge decât până la poartă, unde heruvimul cu sabia învăpăiată îți stă în cale și-ți zice: mai mănâncă morcovi… din pomul vieții încă nu!
În caz că trăiai cu impresia că întoarcerea în Eden la capitolul alimentație, se face dând din coate și prin efortul tău omenesc… adevărul e că nu poți ajunge decât până la poartă. Adică fix până unde ajunge și un ateu vegan care n-a deschis Biblia, dar totuși a aflat cu ce funcționează omul cel mai bine.
Dacă vrei în Eden, dincolo de poartă… e prin har, prin credință, cu pocăință. Mândria că mănânci morcovi și nu ciocolată, nu-ți deschide decât… poarta iadului.
„Ferice de cei ce își spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate!” (Apocalipsa 22:14)