Știu. A fost de mai multe ori ziua 1. Am reușit cândva chiar 239. Asta înseamnă că nu-s chiar neputincios. Doar că e mai mult decât un exercițiu de voință.
Ceva îmi scapă, dar e clar că e o experiență dincolo de ceea ce-ți dorești, dincolo de ce vrei. E o luptă cu tine însuți. Cred că e vorba de tăgăduire de sine. Să-ți ucizi versiunea proastă în timp ce pui tot sufletul pentru a atinge un bun mai bun.
Am intrat deci într-o luptă. Nu de minute, ore, ci de zile, luni, ani. Dar îmi trebuie ceva mai bun decât să număr zilele consecutive victorioase. Cred că o metodă mai bună (în sensul de mai indulgentă, dar totuși care să dea rod mai bun decât cea strictă) e să măsor apropierea de idealul propus.
În cazul meu, mai am până acolo 25 de kg. Dacă mâine aș avea cu 25 mai puțin, nu mi-ar păsa că e doar ziua 2… scopul a fost atins. Lucrurile însă nu se întâmplă peste noapte, decât în reclame. Îmi dau 500 de zile ca să ajung acolo. Mi le dau, în cazul în care le voi primi. Că nu știe nimeni ce e mâine.
Deci, START. Restart. Și am plecat. Ziua 1/500 :: 0/25 :: 0%
Acest soi de draci dragi, iese numai cu post și cu rugăciune, e clar. Va fi mult post, probabil, și și mai multă rugăciune. E o groapă din care fără ajutor, n-am ieșit niciodată. Iar de încercat am încercat de nenumătate ori. Cred că e și motivul pentru care am renunțat să folosesc o agendă personală – mă temeam că pică în mâna cuiva și o să vadă tot la 2-3 pagini scris RESTART. Mda, voința e bună la locul ei, dar are și limite.
Iar ce face acest jurnal pentru mine e tocmai asta: va păstra lecțiile unei experiențe în care voi trăi dincolo de limitele pe care mi le cunosc foarte bine – în care am dat cu capul de prea multe ori. Și mai mult decât atât, sunt limitări pe care mi le-au văzut toți cei care m-au văzut. Adică, da, să ai cu 25 kg mai mult decât idealul dorit, se vede de la o poștă… nu e chiar secret de stat.
Probabil că va fi pe alocuri amuzant (că știu din experiență că momentul unei decizii bune e urmat de cele mai stupide circumstanțe și întâmplări potrivnice), pe alocuri trist, pe alocuri vesel, uneori scurt, alteori lung, dar pozitiv, optimist, încrezător, victorios, reușit. Scriind aici, văd deja traseul în minte și mă văd ajuns acolo, la destinație. Și se vede frumos. Deja voința se laudă că n-am nevoie de nimic altceva. Dar o să las scrisul chiar acum și o să mă pun pe genunchi. Dacă te-am ispitit cu călătoria pe care mi-am pus-o înainte, fă și tu la fel… ce poți să pierzi? Poate 1, poate 2, poate 25. Le-ai pierdut. Dar ai câștigat.