După trecerea datei de 22 octombrie 1844 – o dată pe care William Miller nu o stabilise el însuși, ci pe care o acceptase în ultimul moment –, acesta i-a scris lui Joshua V. Himes:
„Deși am fost dezamăgit de două ori, nu sunt încă doborât și nici descurajat. Speranța mea în revenirea lui Hristos este la fel de puternică precum a fost întotdeauna.
Nu am făcut decât ceea ce, după ani de chibzuință serioasă, am simțit că este datoria mea solemnă să fac.
Mi-am îndreptat gândul spre un alt timp și aici intenționez să rămân până când Dumnezeu îmi va da mai multă lumină. Iar acel timp este ASTĂZI, ASTĂZI și ASTĂZI, până când El va veni și Îl voi vedea pe ACELA după care tânjește sufletul meu.”
— William Miller, scrisoare către Joshua V. Himes, 10 noiembrie 1844, publicată în The Midnight Cry, 5 decembrie 1844, pp. 179–180.
(https://www.4truth.ca/online-library/adventist-pioneers/william-miller/)