Ajung în 6-7 minute, zice. Ies afară fac poze cu trandafiri… Și ajunge.
Îmi face semn să deschid eu ușa din dreapta. Deschid. Pune mâna pe un pliculeț, pe care scria Libris și zice că trebuie să îi dau 67 lei. Plătisem online… în fine… aduc imediat, zic. Fug în casă iau portofelul, dar mă gândesc între timp: N-are cum, măi, n-are cum…
Banii ca banii, în țara asta tot dator ești. Dar cum sărăcie să intre într-un pliculeț toate cărțile mele? S-au apucat ăștia să le tipărească economicos? Mi-au dat și lupă oare?
Sigur e pentru mine ăsta, zic? Și pun ochii pe o cutie pântecoasă tot cu bifa Libris, pusă jos lângă scaun: eu cred că e asta! Clar… Mulțumesc. Salut!
Așa am ratat eu azi să răsfoiesc ceva carte luată de altcineva. Puteam să o fi luat, să mă pun la lectură și să aștept să limpezească celălalt client apele. Și pe când s-o fi întors să-i fi zis: eu m-am gândit că n-are cum… dar…
Vine iarna și se pun oamenii la citit. Ne auzim la anu’! Haha.