Pe vremuri eram mare fan Speranța, la modul că știam ce cântare pe ce casetă se găsește. A venit moartea fratelui Marius Gorcea și pentru mine cam acolo s-a terminat povestea. Dar piesele învățate de la ei în vremea aia mi-au rămas în memorie și le fredonez ocazional.
Eh, vreo 10 ani în urmă s-a descoperit și originalul:
Bineînțeles, au curs discuțiile. Dar din ce am înțeles (sper că nu inventez) povestea e destul de simplă și putea fi evitată dacă toți cei implicați nu uitau să dea credit autorilor.
A venit unul la Marius Gorcea: fă-mi și mie, te rog, niște versuri pentru piesa asta. Ăsta, om talentat și sufletist, i-a făcut. Nu știa că nu e creștină piesa. A mai mers ăla la altul și a zis: fă-mi și mie un negativ care să semene cu ăsta… că vreau și eu să cânt.
Omul, când a fost munca gata, zice: eu nu o mai cânt (public?), dar v-o las vouă (grupului Speranța), dacă vreți să o cântați. Marius a murit. A rămas înregistrarea. Au pus-o pe un album… că dacă sună bine, de ce nu? Dar n-au mai știut ce și cum, și de unde, până nu s-a iscat discuția.
Nu știu despre ce cântă în piesa originală. Pentru mine e mai orginală varianta țării eterne. Acolo să ne fie și inima și comoara, și muzica.