Am visat azi-noapte un vis interesant și oarecum amuzant.
Eram la biserică, destul de mulți. Erau și ceva musafiri.
Așa cum se obișnuiește, unul dintre musafiri a luat și el cuvântul pe la finalul programului. Dar ceea ce pentru el părea a fi foarte important și adevărat, pentru mine suna foarte dubios – părea că nu s-a documentat deloc, că nu a verificat informațiile, doar a primit fără să verifice ceva ce suna excepțional.
Ca dovadă, a întărit mesajul arătându-de de la distanță ceva clipuri video pe telefon. Moment în care mi s-a întărit convingerea că omul picase în plasa unor informații false. Am schimbat priviri cu frate-meu mai mic. Eu eram și tulburat și amuzat. Ionică în schimb părea dezgustat și întristat, într-un mod serios. Privirea lui îmi transmitea ceva pe tonul acesta: Nu e nimeni aici care să vadă că omul vorbește minciuni? Cum de s-a ajuns aici?
Dar omul a terminat ce avea de spus, programul se încheia acum. Moment în care alți musafiri au intrat în biserică și s-a umplut sala. S-a pierdut complet atenția celor prezenți, toți vorbeau cu toți – ca să salute fiecare câte un nou venit. Nici de la amvon nu se dădea un ton clar cu privire la încheierea programului, iar eu deja eram ridicat în picioare… auto-îndemnat să zic două cuvinte de atenționare.
Și am început să vorbesc, ca să nu pierd momentul. Însă nimeni nu asculta, era un zumzet în sală. Ce am zis scriu aici… poate ajută. Hahaha.
Am zis (era de fapt un mesaj improvizat pe loc): Vedeți și voi, cum sunt scrise știrile de exemplu. Titlul e foarte atractiv, ca să te facă să faci click. Dar apoi, când deschizi știrea, dacă o citești cu atenție, poți găsi de multe ori că titlul a fost umflat ca un balon. Oamenii grăbiți pot lua de bune informații care de fapt nu sunt precise.
(Și căutam să ilustrez cumva asta, mai ales că nimeni nu mă asculta, sperând să captez atenția.) E ca și cum ai citi în titlu că ai câștigat 10 mașini, am zis. Și foarte încântat că devii bogat, deschizi să citești detaliat, când supriză – afli că ai câștigat 10 mașini… de jucărie.
Oamenii vorbeau între ei, unii intrau alții ieșeau. Am ieșit și eu din vis – m-am trezit.
Și am cugetat în continuare, ce aș mai fi putut adăuga. Și mi-a venit gândul ăsta:
Cel mai prostesc joc pe care-l „jucam” când eram mic era așa: Adunai pe o frunză cele mai stupide mizerii. De exemplu nisip, balegă uscată de vacă încălzită de soare pe asfalt, alte bucăți vegatale din cine știe ce buruieni alese la întâmplare… și așa mai departe… până făceai un adevărat amestec unic. Apoi căutai un câștigător – de obicei un copil naiv – pe care îl păcăleai să închidă ochii și să deschidă gura. Și, da, meniul special ajungea în gura lui.
(Copiii erau mai răi pe vremuri, credeți-mă.)
Constat că în vremurile noastre, la meniul special poți să adaugi culori și gusturi unice, care chiar să-l facă plăcut de primit, chiar dacă ar conține și bucata de balegă uscată de vacă luată de pe asfaltul fierbinte.
Oamenii închid ochii. Oamenii deschid gura. Și primesc deliciosul meniu. Nu doar că îl primesc. Îl și dau mai departe. La cât mai mulți. Și alții se bucură la rândul lor de fenomenalul gust și de priceperea celui care l-a întocmit.
Copiii erau mai răi pe vremuri. Dar aveau totuși o fărâmă de istețime: dacă cineva ți-a pus în gură balegă de vacă, n-ai mai fi vrut să primești de la el nici înghețată cu vanilie. Și ai fi fugit de ofertele lui culinare o veșnicie…
(Poate că exagerez. Dacă erai copilul naiv, poate că a doua zi erai deja pregătit să cazi din nou în plasă.)
Oricum, aș mai adăuga doar atât: Dacă tot nu faci o selecție a ce primești în materie de informație. Dacă totuși primești cu gură largă toate delicatesele… fă măcar atât – notează, încearcă să ții minte cine și ce ți-a dat. Chiar dacă ai înfulecat, ține minte ce, de la cine și când.
Iar după o vreme fă un popas duhovnicesc și întreabă-te: ce sursă și ce delicatesă ți-a dat… Poate că timpul îți va aduce o clarificare. Ceea ce e azi dulce și senzațional, mâine (dacă faci acest exercițiu) ai putea descoperi că a fost un clip fake, o imagine cu AI, o informație medicală inventată de vreun vraci modern, o eroare teologică sau pur și simplu o minciună grosolană.
O variantă și mai bună ar fi: Închide gura. Deschide ochii!