În țară era foamete. Grija zilei de mâine părea copleșitoare. Dar vine o chemare, dintr-o altă țară – în care situația era mai bună: Veniți la mine! (Geneza 45:18)
Iosif își chema familia în Egipt. În țara întristării lui… (Geneza 41:52) Iar această chemare vine cu un îndemn: „Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa; căci tot ce este mai bun în țara Egiptului va fi pentru voi.” (Geneza 45:20)
Este foamete în țară, dar nu foamete de pâine. (Amos 8:11) Dar vine o chemare, dintr-o altă țară: Veniți la Mine!
Isus ne cheamă într-o țară mai bună. Iar îndemnul poate fi același: „Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa”!
Că nu este nimeni care să fi lăsat ceva pentru El și pentru Evanghelie și să nu primească mai mult acum și aici… și atunci și acolo. (Marcu 10:29-30)
Vom lăsa în urmă întristare, durere, boală, moarte, ură, război, cataclisme, accidente, nenorociri, prigoniri… și un „eu” care mereu ne-a fost piedică pe cale.
„Să nu vă pară rău de ceea ce veți lăsa”!
Isus ne cheamă în țara bucuriilor eterne.
(articol scris pentru revista bisericii)