Noi, cei vaccinați, mai aveam 3 ani de trăit sau cât se spunea în pandemia unora și în plandemia celorlalți. Aseară am aflat (sau cel puțin am prins ceva pe tema asta), de ce încă-s printre vii. Cred că au trecut mai mulți ani. Nu i-am numărat, dar trebuie să fi trecut mai mulți.
Sunt viu, pentru că Ei (cei care sunt la butoane) au încă planuri cu noi, cei dotați cu nanocipurile speciale. E logic să fie așa. Investiția a fost făcută, trebuie cândva să câștige ceva de aici. Că eu vaccinul nu l-am plătit, ba cred că mi-au dat și bonuri de masă. Vezi? E logic că trebuia să existe o continuare.
Vă zic o fază. Aseară simțeam nevoia să mă mișc, adică să fac niște pași. Puteam să-i fac și prin grădină. Dar am luat mașina și am mers la Beiuș, așa mi-a venit gândul să mă plimb prin magazine. Nu știam atunci care e planul Lor.
Acum fii atent.
Merg la Lidl. În parcare îl întâlnesc pe Adi, un amic vechi, programator și el. Golea cumpărăturile în portbagajul mașinii.
Apoi plec la Ety. În magazin, fără să plănuiesc ceva, mă găsesc mergând pe urma lui Adi. Făcea cumpărături și acolo.
Ies în parcare (eu parcasem la distanță tocmai să fac pași, îmi zisesem). Ei bine, mergând spre mașină, îl văd pe Adi pe la EasyBox.
Urc în mașină. Eu zic că întorc în stilul meu (mai simplu, împărțit în sub-probleme). Iau dreapta, ca să tai doar o bandă. Și apoi iau prima străduță la stânga, care dă în același sens giratoriu în care aș da dacă iau stânga dar cu asigurare stânga-dreapta. La sensul giratoriu, ajung fix în urma mașinii lui Adi.
Veneam de pe străzi diferite. Dar am intrat în sens exact în urma lui. Adi merge în fața mea, eu după el. Nicio mașină între noi.
Ne întâlnim în parcare la Penny.
N-am plănuit nicio clipă toate astea să iasă așa. Și totuși s-au întâmplat. Ce mai vrei? E clar că Ei de la butoane, vrând să-l vadă pe Adi, m-au trimis pe urma lui. Vezi? Haha.
Iar în parcare la Penny, un alt vaccinat a preluat ștafeta. Bill Gates de la butoane l-a văzut pe Adi până la Finish. Mai trec 2-3 zile și numai vezi că-i scrie mesaj pe LinkedIn că-l ia de programator la Microsoft.
Posibil, nu? Adică, în zilele noastre tocmai ce e imposibil e cel mai posibil.
Dacă ai vrea să fiu detectiv, nicio șansă, că n-am abilități din astea. Ultima dată când am mers la colegi la Oradea, când am vrut să ies din clădire am ajuns la baie. Și când, după pauza de amiază, am vrut să intru din nou în clădire a trebuit să sun un coleg să îmi arate iar care e ușa. Erau mai multe. E clar, nu mă pricep.
Dar nici nu trebuie să te pricepi. Acuma, nanocipul din tine, îți mișcă picioarele și gata. Tu nici nu știi că Altcineva a vrut. Ei stau la butoane, tu zici că-ți vezi de viață, dar uite, frate, cum Ei își urmăresc interesele.
Sunt interese mari la mijloc. Și multe lucruri sunt ascunse sub preș. Noroc că vine imediat predica de vineri seara și mai aflăm despre campionatul mondial de fotbal și hantavirus.
Sunt teleghidat. Dar am și început să ies din Matrix, parcă. Îți dai seama ce timpuri trăim?