… că îmi plac culorile. Și paletele de culori. Le foloseam deja în desenele mele. De ani de zile.
Și știam că sunt oameni care fac design de interior sau își bat capul cum să asorteze hainele. Dar cumva nu m-a interesat prea mult asta. Adică, eram doar un observator, un admirator ocazional.
Dar am descoperit ce fain e când culorile o iau la fugă și din cadrul tău limitat, trec peste rama pe care le-ai impus-o și încep să-ți inunde tot spațiul.
Scaunele alea vechi maro, au devenit peste noapte (peste 2 nopți) albastre. Un albastru ce strigă după atenție (LOL). Încă n-am răbdare să caut prin magazin exact albastrul cu care am plecat acasă în gând…
Oricum, e culoare. Nu mai e ceva stins și uitat. E ceva nou, proaspăt, viu.
Și un secret: deja am căutat ce pernă să pun pe ele. Și am găsit din nou culori și culori. O lume plină de minuni.
Ieri? Am fugit (așa – cu 2 ore înainte să mi se termine programul normal de lucru) la Oradea, la o expoziție. Și am furat culori, am primit și o broșură cu picturile expuse. Am intrat în niște magazine din cetate. Am cumpărat un mic vas. Colorat și el. Foarte colorat. Plin de viață.
Șiii… e doar începutul. Nu mai vreau lumină rece, vreau becurile din casă să dea culoare caldă. Vreau pereții să fie colorați. Vreau ușile să fie colorate. Vreau geamurile să fie colorate. Vreau exteriorul casei să fie colorat și vreau ca fiecare secundă să fie colorată.
Și mai vreau un mic punct roșu (poate un tablou mic făcut de mine în care să predomine roșu) undeva în fiecare cameră care să te capteze. Și mai vreau câte un perete cu textură fină, ceva ce să-i dea personalitate.
Și mai vreau o mașină a timpului, care să trimită această postare… să ajungă la mine în 16.11.2016 când m-am mutat la casa mea. Dar pentru că nu a venit… înseamnă că niciodată în viitor mașina timpului nu se va inventa. Sau se va inventa doar pentru bogați.
Și pentru că n-a venit mașina timpului la mine, înseamnă că în viitor nu sunt bogat. Adică, după ce mi-am adunat culorile și le-am așezat frumos în lumea mea… e semn că n-am simțit că mi-ar lipsi ceva, ci doar m-am odihnit plăcut răsfoind cărți, cântând și ieșind la câte o pauză în mica grădină… probabil plină cu flori.