Cu fotografia am zile și zile. Toate își au vremea lor. Am avut săptămâni, poate luni, când n-am prea atins aparatul foto. Mai făceam poze cu telefonul. Apoi am avut săptămâni când l-am atins cam zilnic.
Azi e așa… pe la mijloc, mai degrabă spre deloc. Am ieșit aproape desculț prin frigul de-afară. M-am obligat să o fac. N-aveam chef.
Și am prins un cadru din grădină.
Și apoi încă unul…
Și am fugit în casă, la căldură din nou.
Dar chiar și cu aceste două cadre, luate așa, destul de aleatoriu… simt că a meritat. Am luat ceva ce puteam pierde. Și am păstrat aici, pentru multă vreme. Până la urmă, ca în orice zi, ai de ales același lucru: în cămara inimii… ce tablouri păstrezi.