Less. Better.
După cum ziceam, am plecat vineri după serviciu, cu mașina, m-am instalat în Șaua Mușunoaie, am prins un apus superb (vezi postarea anterioară) și am dormit în mașină. A fost o noapte rece, dar am fost echipat bine, a fost super. Dimineața am făcut o plimbare scurtă. După masa am hotărât să văd și cascada…
M-am întors cu bine, am golit tot din mașină. Promit. Și o să le aranjez mâine. Promit. Mai bine începând de mâine… Așa. Că acum am de scris povestea, până e proaspătă. Pe scurt, am dormit la 0.9 grade Celsius și a fost splendid. Am luat cu mine măsurătorul și se vede cum a scăzut…
La finalul unui întreg log de erori îi zic că am obosit, iar el – înainte să muncească – îmi zice că mă înțelege. Trăim în viitor și lumea e tot mai bună. Haha.
În urmă cu 10 luni am ascultat o piesă care mi-a plăcut. Am lăsat comentariu. Dorința mi s-a împlinit. Sunt recunoscător.
M-am trezit într-o dimineață recent cu chef de chitară. N-am stat să mănânc. Am luat chitara, am căutat o cărticică de poezii. M-am oprit la o poezie de Traian Dorz și – exercițiul meu preferat, dar făcut totuși ocazional – am vrut să o cânt. Mi s-a părut că merită înregistrată cu telefonul ca să…
…să citesc o carte diferit. Și am reușit. Nu 100%, dar pe-aproape. Mi-a ajuns cartea în EasyBox. Într-un plic din ăla simplu, alb, dar pe interior cu buline din alea cu aer (raiul pe pământ când începi să le strivești). Și-am intrat la Ety, că e la doi pași. Nu mai țin minte dacă s-a…
O lămâie uitată în frigider. 2018, cred. Toamnă târzie, dacă îmi amintesc bine. Singur pe-acasă de 2 ani, deja. Frig. Nici veverița nu mai apărea, o fi terminat de strâns nuci și s-o fi dus în cuibul ei. Nu știu niciodată unde e. Dar îmi place să nu știu. E un mister pe care-l protejez…
… nu e bine să te frămânți. Niciodată. Adică, de ce? De ce ai face asta? Când poți să nu. Sau poate că e bine uneori, nu știu. Oricum… Mă mai gândeam, în schimb, ce bine e să fii frământat. Adică să te lași frământat. Că nu ești decât lut în mâna Olarului. Și când…
… să vină ploaia. A venit. Să treacă zilele foarte calde. Au trecut. Și să cânt. Am cântat. Dar mai vreau… Și soare. Și căldură. Și cântare. Știu, vreau prea multe… Dar măcar așa… un pic.
„Am gustat puțină miere, cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” (1 Samuel 14:43) Citesc Biblia la rând. După Moise, Iosua, Ghedeon, Samuel… noul meu erou e Ionatan. A luptat, a învins… și și-a permis puțin să-și îndulcească buzele cu mierea găsită acolo, într-o pădure. Nu știa de decretele nebunești date…