Less. Better.
După cum ziceam, am plecat vineri după serviciu, cu mașina, m-am instalat în Șaua Mușunoaie, am prins un apus superb (vezi postarea anterioară) și am dormit în mașină. A fost o noapte rece, dar am fost echipat bine, a fost super. Dimineața am făcut o plimbare scurtă. După masa am hotărât să văd și cascada…
M-am întors cu bine, am golit tot din mașină. Promit. Și o să le aranjez mâine. Promit. Mai bine începând de mâine… Așa. Că acum am de scris povestea, până e proaspătă. Pe scurt, am dormit la 0.9 grade Celsius și a fost splendid. Am luat cu mine măsurătorul și se vede cum a scăzut…
La finalul unui întreg log de erori îi zic că am obosit, iar el – înainte să muncească – îmi zice că mă înțelege. Trăim în viitor și lumea e tot mai bună. Haha.
În urmă cu 10 luni am ascultat o piesă care mi-a plăcut. Am lăsat comentariu. Dorința mi s-a împlinit. Sunt recunoscător.
După trecerea datei de 22 octombrie 1844 – o dată pe care William Miller nu o stabilise el însuși, ci pe care o acceptase în ultimul moment –, acesta i-a scris lui Joshua V. Himes: „Deși am fost dezamăgit de două ori, nu sunt încă doborât și nici descurajat. Speranța mea în revenirea lui Hristos…
M-am trezit într-o dimineață recent cu chef de chitară. N-am stat să mănânc. Am luat chitara, am căutat o cărticică de poezii. M-am oprit la o poezie de Traian Dorz și – exercițiul meu preferat, dar făcut totuși ocazional – am vrut să o cânt. Mi s-a părut că merită înregistrată cu telefonul ca să…
…să citesc o carte diferit. Și am reușit. Nu 100%, dar pe-aproape. Mi-a ajuns cartea în EasyBox. Într-un plic din ăla simplu, alb, dar pe interior cu buline din alea cu aer (raiul pe pământ când începi să le strivești). Și-am intrat la Ety, că e la doi pași. Nu mai țin minte dacă s-a…
O lămâie uitată în frigider. 2018, cred. Toamnă târzie, dacă îmi amintesc bine. Singur pe-acasă de 2 ani, deja. Frig. Nici veverița nu mai apărea, o fi terminat de strâns nuci și s-o fi dus în cuibul ei. Nu știu niciodată unde e. Dar îmi place să nu știu. E un mister pe care-l protejez…
… nu e bine să te frămânți. Niciodată. Adică, de ce? De ce ai face asta? Când poți să nu. Sau poate că e bine uneori, nu știu. Oricum… Mă mai gândeam, în schimb, ce bine e să fii frământat. Adică să te lași frământat. Că nu ești decât lut în mâna Olarului. Și când…
… să vină ploaia. A venit. Să treacă zilele foarte calde. Au trecut. Și să cânt. Am cântat. Dar mai vreau… Și soare. Și căldură. Și cântare. Știu, vreau prea multe… Dar măcar așa… un pic.